„Luni, 14 mai, în Piața Universității.

–  Reporter : «Vă rugăm să ne relatați ce s-a întâmplat!»

–  Roger Cornea: «Sunt din Timișoara și fac parte din grupul care se află în greva foamei. În jurul orei 12, a apărut un cetățean solid care a început să ne vorbească jignitor, murdar. I-am spus că nu ne plătește nimeni și în timp ce am plecat după aparatul de fotografiat, ceilalți manifestanți au început să-l aplaude ca să-l demaște pe instigator. Când am vrut să-l fotografiez, mi-a dat cu mâna peste aparat, m-a prins de gât și m-a lovit în două rânduri cu piciorul. Lumea l-a huiduit și atunci el a fugit spre Ministerul Agriculturii. În curte a fost prins. A spus că este locotenent-colonel la Ministerul de Interne și a prezentat o legitimație».

Rep.: «Au pătruns mulți în curte?»

R.C.: «Nu, numai câțiva, pentru că prietenii mei au interzis accesul, cu excepția presei».

Rep.: «Apoi?»

R.C.: «Ușa ministerului era larg deschisă. Bătăușul s-a refugiat înăuntru; au mai intrat câțiva.

Am găsit ușa închisă și m-am adresat salariaților care erau în spatele ei».

Rep.: «Îmi permiteți să intru? Sunt de la ziar».

Ing. Mimiș: «Sunt de la ziar destui înăuntru. Au intrat: agresorul, trei care îl păzeau și doi fotografi. Nu aveți voie să intrați. Este o clădire guvernamentală. Am chemat poliția, care are dreptul să controleze».

Rep.: «Lumea este neliniștită pentru soarta celor care au intrat după bătăuș».

Ing. Mimiș: «Merg să vorbesc cu ei și voi aduce pe unul dintre manifestanți, dar până atunci să plece lumea din curte și să circule din fața ministerului».

Oamenii au înțeles și s-au îndemnat unii pe alții la răbdare. Am așteptat o jumătate de oră.

Ing. Mimiș: «Unul cu portavoce și încă patru persoane au intrat cu agresorul. Acum nu mai este nimeni»(?)

Rep.: «Câte ieșiri are clădirea?»

Ing. Mimiș: «Două, dar n-au ieșit afară»(?)

Rep.: «Atunci cum de n-ați dat de ei?»

Ing. Mimiș: «?!»

După îndelungate insistențe se permite accesul a trei dintre noi în clădire ca să ne convingem.

Radu Costache – portar la a doua ieșire: «N-a ieșit nimeni pe această poartă. Au intrat însă, doi ofițeri de poliție de la circa nr. 9. Nici ei n-au mai ieșit. M-au întrebat dacă este vreun incident în minister. Eu le-am răspuns că nu știu nimic».

În timp ce așteptam să ni se permită accesul în clădire au plecat doi domni îmbrăcați în costume și cu cravate la gât. Când au trecut pe lângă noi ne-au salutat: «Noroc băieți!»

I-am descris portarului.

  1. Costache: «Ei erau».

Agresorul nu mai constituie o problemă, căci n-a fost fotografiat. Ce s-a întâmplat însă cu cei care l-au prins? S-a întocmit o listă cu numele lor. Lumea adunată devine tot mai nerăbdătoare și mai numeroasă.

Gîrdea – administrator: «Am auzit că au plecat…».

Există două variante: 1. Dacă agresorul a intrat sub pază, ce s-a întâmplat cu paznicii?; 2. dacă a intrat singur în clădire de ce nu s-a permis accesul altora, înlesnindu-i fuga?

Suntem priviți de la geamurile birourilor. Unii râd. La ora 14 apare poliția.

Domnul general Dumitru Bâtlan, după cercetarea clădirii ne spune că nu sunt acolo cei căutați de noi.

Rep.: «Au fost arestați?»

  1. Bâtlan: «N-am arestat pe nimeni. Până la orele 16,00 vă voi răspunde exact».

Mulțimea este nemulțumită. Este convinsă că viețile celor cinci, sau patru, sau trei, sunt în pericol. Cu greu permit plecarea generalului. Acesta și-a dat cuvântul de onoare că ne va spune dacă sunt arestați.

La ora indicată, ne aflăm la Poliția Capitalei.

Rep.: «Suntem așteptați de domnul general».

Subofițerul de serviciu: «Nu este în sediu».

Rep.: «Trebuie să vină. Îl așteptăm».

Un civil «Eu vin de la C.P.U.N. Domnul general a fost acolo și a plecat pentru a doua oară în Piața Universității».

Îl credem și alergăm în piață. N-a sosit. Telefonăm la numărul furnizat chiar de domnul general. Nu răspunde nimeni. Bănuieli, îndoieli. Mai târziu aflăm că la ora 16 a vorbit telefonic cu domnul Mărieș Dan de la Liga Studenților. N-a fost operată nici o arestare din rândul manifestanților.

Agitația s-a amplificat în fața ministerului. În curte nu pătrund decât ziariști și reprezentanții manifestanților din piață.

Un angajat al ministerului: «Structura din Ministerul Agriculturii este aceeași. Numele agresorului este Similea – fost securist!».

Întrebăm în stânga și în dreapta. Circulă diverse zvonuri: «Aveau arme la ei», «Sunt arestați la poliție», «Îi schingiuiesc»…

Rep.: «Ați asistat la arestări?»

Nimeni n-a văzut nimic. Că n-om fi în Sicilia… Sau poate zvonurile sunt lansate pentru incitare la violență? Cine le alimentează?

Se țin discursuri anticomuniste și antisecuritate. În jurul orei 18, Marian Munteanu, liderul Ligii Studenților, vorbește mulțimii. «Nu a fost nimeni aretat. Întoarceți-vă în piață. Este o diversiune. Dacă vor fi arestați, prin protestele noastre din piață, îl vom putea elibera». Bulevardul este deblocat. Manifestanții se regrupează în Piața Universității, în zona liberă de neocomunism.

Încercăm să confirmăm disparițiile. Nu reușim. La orele 29, aproape toată lumea este convinsă că a fost o diversiune de provocare. Nu a fost nici un prejudiciu nimănui.

O NOUĂ PROVOCARE

Un fesenist în jur de 50 de ani, se apropie de baricadă în dreptul străzii Batiște. Amenință, huiduie, este agresiv. Apoi, câțiva manifestanți formează un cerc împrejurul lui și, fără să-l agreseze, îl deplasează încet-încet până dincolo de sediul P.N.L. Și înconjurat este agresiv. Este lăsat în pace.

Toată lumea se gândește la noile provocări ce vor urma în zilele următoare.

Și totuși, a fost sau nu o provocare?…

VICTOR DANO (DANC?)ˮ.

Sursa: „Dreptatea”, 16 mai 1990, p. 3.

 

[Vlad Mihăilă]