- Atacul brutal al poliției din dimineața zilei de 13 iunie asupra demonstranților din Piața Universității și a celor ce erau în greva foamei.
- În timp ce televiziunea difuza apelul președintelui Iliescu prin care erau chemați muncitorii să apere televiziunea, aici era masat un regiment de blindate și aproape 1200 de soldați și polițiști.
- «Atunci când manifestanții au intrat în televiziune poliția și armata s-au dat la o parte» (Răzvan Theodorescu).
- Atunci când a fost întreruptă emisiunea și conducerea televiziunii urma să fie aruncată de la etajul 11 «numărul atacatorilor ce umau să treacă la fapte se ridica la PATRU persoane» (Răzvan Theodorescu).
- Atunci când manifestanții evacuați din clădire pe la poarta din strada Ermil Pangrati au fost bătuți îngrozitor de soldați și civili, simpatizanți FSN, camerele de luat vederi ale televiziunii prezente acolo au evitat să filmeze scena.
- «În curtea televiziunii printre manifestanți se aflau foștii securiști ai instituției care strigau lozinci anticomuniste incitând la violență» (Răzvan Theodorescu).
- «În ziua de 14 iunie secvențele din București în care se afirma că în urma venirii minerilor situația reintră în normal au fost filmate din mașină pentru că minerii au atacat echipele de filmare» (Răzvan Theodorescu).
Toate acestea sunt «emisiuni» devenite un adevărat stil de muncă, inconfundabil al TVR. Prin contrast, pentru echilibru, sunt afișate cu ostentație «marile distrugeri suferite de studiouri» și capetele sparte ale câtorva redactori. Ne permitem să punem o întrebare, ce-i drept retorică: dacă cineva «uită» să spună (și aceasta în mod repetat, dacă nu chiar întotdeauna) lucruri deosebit de importante, cum poate fi luat în serios atunci când își aduce aminte cu lux de amănunte întâmplări la fel de importante? Șerban Popa.
Sursa: „Dreptatea”, 20 iunie 1990, p. 2.