„Paralel cu demonstrația pașnică «anticomunistă» începută pe 22.04.1990, un grup de golani au hotărât să declare greva foamei în semn de protest față de poziția guvernului și personal a domnului Iliescu, ce refuză participarea la un dialog deschis, denaturează adevărul, aplicând în continuare politica de dezbinare și dezinformare.
CARMEN AURELIA DUMITRESCU, în vârstă de 35 ani, funcționar la T.L.H.S. București, brigada 405 Fundulea, intrată în greva foamei pe 30.04.1990, consideră protestul îndreptățit, atât timp cât decretul 373/77 slujește în continuare guvernul trunchiază adevărul, a devenit mijloc de propagandă al grupării F.S.N. Nerecunoașterea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și neintroducerea lui în Legea electorală e un abuz al disidenților ceaușiști. De asemenea, cer demisia generalului Chițac, eliberarea celor arestați pe 18 februarie și 24 aprilie 1990.
EUGEN POPOVICI în vârstă de 42 de ani, muncitor în cooperativa «Înainte» Agnita, jud. Sibiu, în afara celor două puncte (Decretul 473 și punctul 8 al Proclamației din Timișoara) mai cere judecarea și condamnarea tuturor celor vinovați de abuzurile comise înainte și după revoluție.
PUIU CORNELIU, muncitor la IACHIM București, în vârstă de 29 de ani, în afara celor două puncte cerute de toți greviștii cere în mod expres judecarea generalului Chițac.
NICUȘOARA SÎRBU, călugăriță la Mănăstirea Vladimirești, jud. Galați, în vârstă de 21 de ani, alături de măicuțele MIHAI GHERGHINA și CIRCU LILIANA, cer demisia sinodului comunist, înlăturarea patriarhului, care prin tot ce a făcut și face încalcă religia creștină. Referitor la cele două puncte cerute de greviști ele cer ca cestea să capete caracter legal.
VIOREL POP, muncitor la Întreprinderea minieră Mehedinți protestează împotriva tuturor abuzurilor ce se petrec în țară cu aprobarea tacită a domnului Iliescu. Susține cele două puncte cerute de greviști și cere demisia și judecarea de urgență a generalului Chițac.
SAVIN VASILE ADRIAN, în vârstă de 32 ani, educator la Școala generală nr. 11 București, intrat în greva foamei pe data de 03.05.1990, cere participarea presei române și internaționale la dialog, transmiterea integrală la TVR, susține cele două puncte cerute de toți greviștii, cu mențiunea expresă: înlăturarea generalului Chițac.
HEREȘ GEORGE, sudor la Antrepriza de construcții Satu-Mare, în grevă din 30.04.1990 protestează împotriva abuzurilor F.S.N. Nu va înceta greva foamei până la abrogarea decretului 473 și legiferarea punctului 8 de la Timișoara.
GHEORGHE PANĂ, țăran din comuna Buciumeni, jud. Dâmbovița, în afara celor două puncte, cere abrogarea decretului 42 din 30 ian. 1990. Acest act normativ nu reprezintă adevărata stare de fapt a țărănimii. Plata loturilor de 3000-5000 m.p. e o sfidare și jignire adusă țăranului.
VIOREL PAVEL, lăcătuș mecanic la I.A.M.C Târgoviște, în vârstă de 32 ani, protestează împotriva abuzurile comise de noul guvern, susține cele două puncte, continuă greva foamei până la victoria deplină.
STELIAN CENUȘARU, domiciliat în București, în vârstă de 43 ani, maistru constructor, în grevă începând din 03.05.1990 consideră că decretul 473 slujește guvernul, instaurarea la putere a Frontului reprezintă furtul revoluției. Consider adoptarea Proclamației de la Timișoara un act de dreptate.
SIMUȘ VASILE, ultimul intervievat din cei 46 de greviști, lăcătuș mecanic la Fabrica de elemente de automatizări, e hotărât să continue greva făcând mențiunea ca dialogul să fie televizat în întregime cu participarea tuturor acreditaților de presă.
În timp ce acești oameni continuă greva, lipsiți de asistență medicală, «binevoitori» telefonează familiilor lor amenințând cu pierderea locului lor de muncă.
NABUCO”.
Sursa: „Dreptatea”, 13 mai 1990, p. 3.
[Vlad Mihăilă]