„Momente insolite în «Zona Liberă de Neocomunism» a României, la km zero: apariția florilor în tabăra «greviștilor», mulțimea de televiziuni străine (mai puțin TVR – neocomunistă), carul englez de TV prin satelit, corespondenți de presă de pe toate meridianele și multă, multă forfotă, mii, zeci de mii de oameni de toate vârstele și condițiile.

Un eveniment l-a constituit apariția în balconul Universității a mult iubitei cântărețe Ioana Radu, care a declarat: «Vă iubesc pe toți, pe toți golanii, de aceea sunt și eu golan. De trei ani o boală grea mă ține la pat. Azi am hotărât cu orice risc să fiu între voi. Sunt aici și în numele surorii mele Mia Braia, în numele nepotului meu Doru Braia, cel alungat din țara lui. Vă ofer un mic recital». Aplauze.

În tabăra «greviștilor», după 20 de zile de grevă și-a făcut apariția și Ministerul Sănătății, pentru a demonstra mulțimii de străini «cât sunt de umani» mai marii conducători ai sănătății poporului. Până la această dată, permanența, a asigurat-o doar Sindicatul Independent al Medicilor din București prin președintele acestuia dr. Nicolae Constantinescu și dr. Dragoș Niculescu – salvând, cât au putut, onoarea medicinei românești. Cinste lor.

În situația dată, în noaptea de 17/18 mai, ministrul adjunct Radu Pop, a dispus imediat montarea unui cort de Cruce Roșue în Piața Universității, a organizat o ședință cu prof. Șuteu, directorul acesteia din România, dând dispoziții pentru asigurarea asistenței.

«Starea greviștilor din Piața Universității prezintă un inedit: medicina românească nu are experiență în sensul grevelor. Sănătatea aceastora este influențată negativ de o serie de factori: soarele – prezentând pericol de insolație, dormind în corturi sau chiar pe jos, apa putând fi contaminată, au fost chiar cazuri de otrăvire din partea unor elemente antisociale, stress-ul, creat zilnic de manifestație, fiind participanți indirecți. Toate acestea acționează în sens patogen» ne-a declarat dl. dr. Nicolae Constantinescu. Greviștii trăiesc într-un climat de teroare psihică resimțind acut disprețul manifestat de organele puterii. Care e soluția?

T. Dârlea”.

 

Sursa: „Viitorul”, 24 mai 1990, p. 2.