„Locuiesc în plin centrul Capitalei și orice drum cu metroul către Piața Unirii, Piața Sudului sau Piața Aviatorilor trece pe la Piața Universității.

De o lună, pentru a evita vizionarea spectacolului degradant al «manifestației» mamut a celor complexați din Piața Universității, fac fel de fel de exhibiții pentru a ajunge la destinația dorită!

Cu toate acestea, uneori mă mai plictisesc fără să vreau în cel mai insalubru loc din București.

Astfel, duminică, 20 mai a. c., pe la ora 22, revenind spre casă, am încremenit în Piața Universității: de la balconul Facultății de Geologie (de tristă amintire, de acum) numitul MARIAN MUNTEANU lansa apeluri «înflăcărate» «colegilor» săi de la liceele «Lazăr», «Bălcescu» și altora din apropiere cerându-le să nu plece din piață până când nu dispare comunismul din lume!

Cum este posibil să se permită unui paranoic corupt să atenteze nu numai la liniștea noastră, ci și la conștiința unor copii?

Durerea cea mai acută am simțit-o însă când de la «balconul calomniei» s-a dresat la microfon celor «zidiți» în piață o fetiță de 10 (zece) ani, care-și exprima «spontan și din proprie inițiativă» solidaritatea cu GOLANII de la picioarele ei, spunându-le în mod convingător – NU VĂ DAȚI BĂTUȚI! Halal democrație ne pregătiți CAMARAZILOR, pardon, colegilor!

Oare cât mai poate dura acest «CENACLU DE HULIRE A ROMÂNIEI», cum îl denumim noi cei care suntem nevoiți să-l suportăm fără să vrem?

Ing. Marcu Ioniță

Pensionar”.

 

Sursa: „Azi”, 23 mai 1990, p. 3.