„Asta-i, dom’le, ce să le faci?

Nu sunt numa’ golani, sunt și fomiști, c-am auzit eu că ăia de’s cu chempingu’ fac foamea, da’ nu se lasă! Mai au și o idee d’aia fixă, poate chiar vro două: «Jos comunismu’» și mai țipă «Jos Iliescu», de parc-ar vrea să-l pună pe asfalt… închis. Și tot s’adună dă fro pa’zeci și ceva dă zile da’ și nopți. Și noaptea li-l ăl mai greu, că într-o noapte, spre dimineață chiar, ministru’ ăla cu nume de seamănă și cu șoarecu’ și cu roatea morii, adic-așa cum face rozătoru’ și cum face la măcinat și «chiț» și «tac», ministru’ deci a trimis niște băieți în uniforme (da’ nu dă școală) la plimbare cu pudelii. Și cățeii s-au rătăcit. Tocma’ unde? În Golania. Da’ băieții-n uniforme vineții au pus bastoanele pă ei, nu pă câini, pă golani. Da’ ăia nu și nu! Încăpățânați, dom’le! De-o vreme a zis ăla mare, ăl de-i mare șăf acu’, după ce-au înnumărat plicurile-alea pă care arăta primarele unde și cum să le văpsim cu ștampila roșă de-ajunsese tot satu’ să vază numa’ trandafiri în fața ochilor, ăla mare, de a spus «hai mă dragă să vorbesc și cu voi», da’ ei n-au mai vrut că știau ei că lui îi place să vorbească dă unu’ singur, ca la teve și doar să fie ascultat. Și-au rămas copiii-acolo și pă ploaie și pă vânt și ce ploaie, mamăă! Și-atunci doftoru’ ăla de l-au pus la Primăria Mare s-a-nduioșat. «Să nu răcească» a zis el și s-a dus să-i trimită acasă. Da’ ăia nu și nu. Încăpățânați, dom’le. Au pus repede la loc pietrele și fiarele ca să nu vină alte fiarte peste ei, că veniseră iar băieții lui dom’ Chițac, ăia cu lighenașe pe cap. Ce zic eu lighenașe, că samănă mai bine cu.. da’ mi-i rușine să zic. Da’ și-ăia s-au dus și golanii tot acolo au rămas. Încăpățânați, dom’le. I-a cutremurat și i-a plouat da’ ei tot acolo. V-am zis eu, încăpățânați. Mi-a spus mie un doftor d’ăla, de te caută la cap «asta-i monomanie, idee fixă». Și mie tare-mi place fixu’ ăst-al lor că tot strigă «Jos comunismu’» și eu zic «așa să le ajute Dumnezău» și când oi termina campania dă primăvară, nu electorală, mă duc și eu să țip cu ei, cu încăpățânații ăia.

Ion Mrejeru

Din Malu’Surpat

P. S. Da’ mă mut în Golania!”

 

Sursa: „Dreptatea”, 3 iunie 1990, p. 4.