„Nu putem pune în discuție evidența: există bișnițari – mulți! – în zona Pieții Universității; există persoane certate cu noțiunea de civilizație; există hoți de buzunare; există turbulenți; există bețivi; există tineri – chiar și copii! – care se droghează. S-a întâmplat și un lucru de tot reprobabil: doi polițiști au fost bătuți crunt de niște huligani – fapt declarat de victime la postul național de televiziune duminica, 3 iunie a.c. Multe nu merg cum ar trebui în centrul Capitalei…

Dar, stimați reprezentanți ai puterii, chiar TOT ce este rău se petrece doar la Universitate? Bișnițarii își desfășoară «comerțul» numai acolo?…Copiii se droghează numai acolo? Hoții și bețivii își fac veacul numai acolo? Au fost molestați polițiști numai acolo? De ce aceasta adevărata obsesie față de evenimentele Golaniei? Ce poate să însemne încăpățânarea de a prezenta aproape în fiecare zi așa-zise fapte reprobabile ce au loc NUMAI la Universitate?

Așadar, națiunea trebuie să înțeleagă că în plin centru al Capitalei există o adunătura de huligani și derbedei, care încearcă să dezbine. Ce? Este mai greu de explicat. Cert este faptul că se caută cu ambiție – demnă de o cauză mai bună  – discreditarea unei manifestații anti-comuniste ce tinde să devină perpetuă; se caută pretexte pentru legitimarea unei intervenții în forță a organelor «de ordine», pentru că, nu-i așa, zona trebuie să fie «salubrizată». Teste asupra mulțimii de protestatari s-au mai făcut. La ore mici, la ore mai târzii, chiar în miezul zilei. De ce? Ca să nu mai fie românii din toată țara obsedați că aleșii nu-și pot desfășura politica profund umanistă, din pricina «legionarilor» sau «golanilor» sau altora la fel, ce nu doresc perpetuarea comunismului în România. Aceștia sunt «vinovații», Nu alții, Doamne ferește! Victimele sunt ÎNTOTDEAUNA vinovate, după un principiu folosit cu mult succes încă de la «tătucul» Stalin încoace. Avem nevoie de țapi ispășitori, nu-i așa?

Vizionând, ca oricare alt cetățean obișnuit, emisiunile TV, citind ziarele ce  – numai ele! – au acces spre provincie, românul de rând este încet-încet obișnuit cu ideea că orice s-ar întâmpla, ALȚII sunt vinovații. NU cei ce se fac a nu auzi vocile – multe! – care se opun reinstaurării regimului comunist. NU cei ce «combat adânc», arătând cu degetul acuzator spre foștii-actuali disidenți. NU cei ce se târguie pentru o mie-două de lei date foștilor deținuți politici. NU cei ce mențin avantajele fostei-actuale nomenclaturi, începând cu salarii grozave, case de comenzi cu circuit închis, vile la munte și la mare pentru odihna bieților lideri de partid și terminând cu pensiile de mari seniori care li se acordă – pentru fructuoasa activitate în slujba «cauzei». ALȚII sunt, mereu, vinovații. Cât o mai ține…

Cristian TOMA

P.S. Cu greviștii foamei ce se mai aude? Îi lăsăm să moară? Sau și cu aceștia va funcționa principiul MORTUL ESTE VINOVAT? Este treaba lor că nu sunt de acord cu dvs., stricând UNANIMITATEA care că e atât de dragă?…”.

Sursa: „Viitorul”, 5 iunie 1990, p. 2.

 

[Vlad Mihăilă]