În anul universitar 1990/1991, la Universitatea din București candidații puteau alege una dintre cele aproape 30 de specializări:
Facultatea de Matematică – matematică, informatică, matematică-mecanică, matematică-fizică
Facultatea de Fizică – fizică, fizică tehnologică (ingineri)
Facultatea de Chimie – chimie, chimie-fizică, biochimie tehnologică
Facultatea de Biologie – biologie, biochimie, ecologie
Facultatea de Geografie – geografie, cercetarea mediului înconjurător
Facultatea de Geologie și Geofizică – geologie (ingineri) și geofizică (ingineri)
Facultatea de Istorie – istorie
Facultatea de Filosofie – filosofie
Facultatea de Psihologie, Pedagogie și Sociologie – psihologie, pedagogie, sociologie, psihopedagogie specială și asistență socială
Facultatea de Jurnalistică – jurnalistică
Facultatea de Drept – drept
Facultatea de Litere – limba și literatura română – o limbă și literatură străină (limba străină B), bibliologie și știința informării
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine – o limbă și literatură străină (limba străină A) – limba și literatura română sau o limbă și literatură străină B, limbi clasfice (limba latină + limba greacă veche)
Facultatea de Teologie – teologie
Componența de mai sus a Universității din București în primul an universitar (complet) desfășurat în democrație este foarte interesantă și analizei sale i-ar putea fi dedicate pagini întregi. Cel mai ușor vom înțelege comparând situația facultăților și specializărilor din anul universitar 1990/1991 cu cea dintr-un an universitar din regimul comunist. Exemplificăm cu situația din anul 1988/1989:
Facultatea de Matematică – matematică, informatică, matematică-mecanică, matematică-fizică
Facultatea de Fizică – fizică, fizică tehnologică
Facultatea de Biologie, Geografie și Geologie – biologie, geografie-o limbă străină, biochimie, inginerie geologică și geofizică
Facultatea de Istorie-Filozofie – istorie-filozofie, filozofie-istorie
Facultatea de Drept – drept, drept economic administrativ
Facultatea de Filologie – limba română – o limbă străină, limba engleză-limba română, limba franceză-limba română, limba germană-limba română, limba rusă-limba română, limba arabă-o limbă străină, limbi clasice.
Nu ne vom referi la situația facultăților care a fost prezentată deja, ci ne vom orienta atenția către un nivel mai de detaliu, cel pe care analiza specializărilor ni-l poate prilejui. Astfel, de la 21 de specializări în anul 1989 s-a ajuns la 29 în anul 1990. O creștere și o diversificare ce trebuia să se producă mai demult, pentru a răspunde nevoilor societății, precum introducerea specializărilor cercetarea mediului înconjurător sau ecologie (pe când în ultimii ani de comunism s-a mers în sens contrar, spre o comprimare a numărului de specializări, doar că realizată artificial, prin voință politică și mai puțin cu argumente legate de dezvoltarea științei sau de nevoile variate și în schimbare ale societății).
În anul 1990 au reapărut specializări „cu probleme” în comunism, interzise în a doua jumătate a anilor 1970 din variate motive, precum psihopedagogie specială, sociologia și psihologia. Altele, interzise de la reforma învățământului din anul 1948 (teologia) și-au reluat locul în cadrul Universității din București (Facultatea de Teologie a intrat în structura sa în anul 1890).
Să remarcăm că printre absolvenții Universității din București se numărau și inginerii (fizică tehnologică, geologie, geofizică), poate un fapt mai puțin cunoscut, marcă și a politehnizării, dar și a unui spectru mai larg de preocupări educative pe care universitatea ca instituție de învățământ superior îl avea chiar de la origini.
Ar mai fi de prezentat și alte cazuri interesante, dar nu putem încheia deocamdată acest subiect fără a aduce în atenție situația specializărilor de limbi străine. De la limbile engleză, franceză, germană, rusă și arabă (grație relațiilor cu statele producătoare de petrol, o resursă de bază pentru o bună parte din industria autohtonă insuficient alimentată de propriile surse de țiței) studiate în anul 1989 s-a ajuns în anul 1990 la diversificarea semnificativă a spectrului de limbi străine studiate. În structura pe anul 1990 am putut observa și acea clasificare între limba străină A și limba străină B. Iată ce limbi străine cuprindeau cele două categorii:
Limba străină A: engleză, franceză, germană, rusă, italiană, spaniolă, arabă, chineză, maghiară, persană, sârbocroată, slovacă, turcă și ucraineană.
Limba străină B: engleză, franceză, germană, rusă, italiană, spaniolă, latină, olandeză și portugheză.
Tranziția spre democrație începută în anul 1990 a oferit studenților noi căi de dezvoltare personală și profesională, iar societății specialiști diverși ceruți de o situație autohtonă în schimbare și cu dorința de racordare la cerințele colaborării internaționale, într-un mediu care începea să fie din ce în ce mai globalizat.
Sursa: Arhiva Universității din București, dosare nr. 316, 367, nenumerotat.