Dragoș Bucurenci este om de comunicare, coach. Dragoș a fost în Piața Universității 1990 la opt ani și jumătate. La vârsta aceea mama sa era cu Ion Iliescu, tatăl era curios să vadă ce-i cu Piața. Dragoș a început să judece mai târziu ce-i cu Piața și cu revolta. La ce-s bune în viața omului. Cert este că pe ambele le consideră forme de educație. Și aici am făcut un inventar al celorlalte modele educative din viața sa. Și-și amintește de voluntarele Miss Ross și Mistery care l-au învățat engleza și voluntariatul. Ține minte cum școala unde învăța era șocată s-o vadă pe Mistery în blugi. Ține minte cum mama sa a fost șocată când voluntarele i-au scos în Herăstrău pe elevi să strângă gunoiul. Apoi, Săndoiu, proful de filosofie și logică de la Liceul Sava. Omul ăsta îți arăta cum să gândești și te provoca să-ți iei mintea în primire. Irina Nicolau este un alt model care l-a înălțat. Ea l-a scuturat de disprețul față de ceilalți, ea i-a deschis ochii pentru detaliile vieții de fiecare zi. Dragoș Bucurenci știe că Piața Universității a învins douăzeci de ani mai târziu. Prin destinul european al României. Dar rămâne revoltatul generației OUG 13. Dragoș știe că a fost aruncat în apă și a înotat. Și, metafora lui merge mai departe, peștele din el s-a adaptat. Având modele, înțelegând rostul lucrurilor. Generația nouă este una a peștelui născut în apă. Și nu știe de greu. Tot ce are, i se cuvine. Lumea este fericită, de la sine înțeles. Curiozitatea, căutarea? Sunt suspendate. Se naște altă înțelegere a lumii. Și Dragoș Bucurenci este curios s-o vadă și pe asta.
Vedeți întregul interviu cu Dragoș Bucurenci, realizat de Eugen Istodor, lector la Facultatea de Litere, Universitatea din București.