Interviu cu Mihai Gheorghiu

Mihai Gheorghiu, lider al Pieței Universității și cercetător Muzeul Țăranului Român

Unul dintre liderii marcanți ai Pieței Universității declară că Piața lui începe din 1988. De pe vremea  întrevederilor regulate cu Petre Țuțea. Erau șapte studenți, printre care și Marian Munteanu. Prin martie 1989 a urmat ancheta de la Securitate. Dialogurile formatoare cu Petre Țuțea fuseseră înregistrate și considerate periculoase. Mihai Gheorghiu a revenit împreună cu prietenii săi în Facultate, după intervenția profesorului Ioan Alexandru. Iar în decembrie 1989 a trăit intens Revoluția și creerea unei lumi noi. A fost printre fondatorii Ligii Studenților. A fost prezent în toate momentele esențiale și violente ale întemeierii „democrației originale”, numită astfel de președintele de atunci al României, Ion Iliescu. Deschiderea balconului de la Universitatea este meritul Ligii Studenților, iar Mihai Gheorghiu și Marian Munteanu au fost cei care au organizat, pe cât se putea organiza, avalanșa de oameni, păreri care se afișau și își desfășurau energia în Balcon. Balconul? În fapt, era un birou de la Geologie. Era o cameră, dar nu orice cameră, devenise camera Revoluției permanente. Acolo se discutau strategii, zvonuri, calibrarea discuțiilor, altitudinea unor discursuri, echilibrarea unor momente de tensiune. Libertatea? Mihai Gheorghiu spune că libertatea era strigătul din rărunchi al unor tineri care se născuse în minciună. Libertatea asta însemna. Alungarea minciunii, îndepărtarea de la Putere a unui focar unic ideologic, economic. Mihai Gheorghiu crede că libertatea mai era și această nevoie de solidaritate, de comuniune. Capacitatea de a îndura răul și ura.