Marian Preda, profesor Sociologie, Rector Universitatea din București
Era inginer lângă Herculane, la Topleț, în 1989. Era proaspăt repartizat în muncă, proaspăt absolvent de Politehnică. România comunistă nu era pe sufletul lui Marian Preda. Pe 21 decembrie 1989 a plecat singur din Herculane, de capul lui, spre Revoluție, spre București. S-a oprit peste noapte la Craiova, la sora lui, și acolo a participat la Revoluția locală. Era printre puținii care au cerut libertate! Jos Ceaușescu! în fața Consiliului Județean. După fuga lui Ceaușescu, nu a mai fost singur. Piața Centrală s-a umplut și-n frunte a apărut Tudor Gheorghe. Tânărul Marian Preda a simțit atmosfera și și-a spus: destul! Hai la București! A ajuns la București și aici a stat până în 29 decembrie. A organizat nucleul studenților din Politehnică. A început „lupta” cu teroriștii. Interesantă lecție pentru un aspirant la o studenție la Sociologie, trâind momente de înălțare, dar și de confuzie, de zvonistică, respirând aerul de război al Bucureștiului. După 29 decembrie 1989 s-a întors la Topleț, dar în scurt timp spre primăvară, deja se pregătea pentru iubirea sa adevărată, Sociologia. A urmat un timp de neuitat: mergea în Piața Universității și era admis la Sociologie! Două momente esențiale, de neseparat în biografia profesorului și rectorului de astăzi al Universității din București. Marian Preda își amintește de discuțiile și disputele interminabile dintre grupuri, persoane, familii. De solidaritatea oamenilor. De cântecele, de scandările Pieței. Golanii dezbăteau fără timp o democrație pe care o cunoșteau atunci, o creau cu vorba, cântecul și revolta lor. Oamenii voiau o schimbare definitivă pentru Românie. La Revoluție se voia „Jos Ceaușescu!” În Piață oamenii își construiau viitorul.
Vedeți întregul interviu cu prof. univ. dr. Marian Preda, realizat de Eugen Istodor, lector la Facultatea de Litere, Universitatea din București.