Interviu cu Ștefania Hîrtopanu

Ștefania Hîrtopanu: „Mă pregătisem sufletește să mor, dar noroc cu Ilinca care m-a surprins că n-aveam de gând să zbor nicăieri”

Ștefania Hîrtopanu trăiește cam de la Piața Universității 1990 încoace în Marea Britanie. Este una dintre miile de destine, proaspătele absolvente de Facultate (Litere), care au plecat în străinătate. A fost la Revoluție. A fost în Piața Universității. A fost la mineriadă. Și-a construit un destin în Marea Britanie.

Citiți povestea ei de început de viață, povestea ei de la „începutul lumii” în România:

Cum vedeți continuitatea dintre Revoluție și Piață?

În Piată s-au adunat cei care au înțeles scopul Revoluției ca fiind altul decât cel al FSN-ului. Mai liberal și mai proeuropean. Mai puțini ex-comuniști la noua conducere.

Ce rol a jucat Revoluția în viața dvs.? Cum ați participat la Revoluție?

Am fost în primele rânduri la Romană, cu prietenele. Mi-a venit greu să fug când au început să tragă, fiindcă deja mă pregătisem sufletește să mor, dar noroc cu Ilinca care m-a surpris că n-aveam de gând să zbor nicăieri și mi-a zis hai să ne ascundem, să fugim.

A fost un moment important în viața mea fiindcă îmi asumasem un rol, oricât de naiv s-a dovedit a fi mai târziu. Aveam să mor și repetam mental cum e să-ți treacă glonțul prin carne. Mă holbam la puștile din fața mea, cineva a adus crizanteme și m-am dus și eu să pun o crizantemă pe un soldat, din fața mea, tot acest timp măsurând cu incredulitate arma care avea să mă distrugă.

Mai târziu mă supărasem că mă făcuseră leoarcă, deci cum m-aș fi simțit dacă aș fi primit și un glonț? C-o falcă în cer și una-n pământ. Totuși jertfa nu era de mine. Mulțumesc Ilincăi.

Despre Balconul Facultății de Geografie

Care era programul unei zile în balconul Facultății de Geografie? De la ce oră se transforma Balconul într-o tribună a manifestanților?

Eu ajungeam după amiaza și seara.

Cine a vorbit în Balconul Facultății de Geografie? Studenți, profesori, cântăreți? Cum se numeau?

Studenții din Ligă, cum ar fi Marian Munteanu și Mihai Gheorghiu. Profesori de la Teatru, Arhitectură, Geologie și Litere. Andrieș.

Care au fost mesajele transmise? Ce mesaj(e) v-a(u) impresionat cel mai mult?

Mesajul era că suntem conduși de comuniști, schimbarea de regim fiind doar superficială. Doina Cornea. M-a impresionat cum demascau manipularea de la televizor și radio în ce ne privea.

Cât dura, în general, o alocuțiune?

Nu foarte mult. Intre 5 și 20 minute.

Cine putea intra în Balcon? Oricine? Era vreun control?

Părea deschis tuturor carea aveau ceva de spus.

Despre oamenii din Piața Universității

Cum arăta programul zilnic? De la ce oră începeau să se adune mai mulți manifestanți? Noaptea ce se întâmpla?

După ora 4 pm era mai multă lume. Noaptea se formau și grupuri unde se canta.

Cine erau cei care se adunau în Piața Universității?

Studenți, profesori și părinții noștri. Intelectuali. Ingineri. Sindicaliști. Liceeni. Ziariști și străini. Securitatea, pentru a mirosi ce se întâmplă. Studenți de la alte universități din țară și din Moldova. Monarhiști. Greviștii foamei. Maiștri și muncitori. Preoți și seminariști.

Îi cunoșteați pe cei din jurul dumneavoastră?

Da.

Se organizau grupuri ad-hoc sau existau grupuri de prieteni veniți împreună? Ce activități aveau?

Și adhoc și prieteni.  Activitățile erau cititul ziarelor, cum ar fi România Liberă, comentarii, dezbateri. Lumânări noaptea. Rugăciuni.

Existau activități care animau mai ales pe cei tineri?

Se cântau balade și cântece „adaptate” (noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă).

Ce însemna picnicul din Piața Universității? Ce se cânta? Ce poezii se recitau? Cine cânta/Cine recita?

Phoenix, Anda Călugareanu, Johnny Răducanu, Ana Blandiana. Sorescu. Dinescu. Actori și regizori, Victor Rebengiuc, voce clară și mult umor, loved him.

Care erau principalele puncte de interes/adunare? Km 0, în fața Teatrului Național, dedesubtul Balconului, Pasajul de la Universitate, fântâna de la arhitectură, statuia lui Mihai Viteazul? Dumneavoastră în ce loc al pieței ați stat de cele mai multe ori?

Langă fântâna de la arhitectură.

Care au fost principalele simboluri ale acelei perioade? Cântecele folkiștilor, pancartele inscripționate, mesajele anticomuniste scandate, picnicul? Puteți enumera câteva dintre simbolurile sau lozincile scandate atunci care vi s-au părut inspirate?

Mai bine haimana, decât activist, mai bine mort, decât comunist. Libertate. Democrație. Zonă liberă de neocomunism, mi s-a părut foarte pertinentă.

Aveți și alte lozinci care nu v-au plăcut la fel de mult dar v-au rămas în memorie?

Vă mai amintiți ce se spunea despre cei adunați acolo?

Se spunea că sunt „plantați” și „plătiți” de partidele istorice, că sunt golani, adică oameni fără un rost, care merită să fie luați pe sus de miliție/poliție. Că sunt „drogați” sau că sunt hipersexuali sau au perversiuni sexuale etc, pentru a le compromite imaginea (?) și minimaliza mesajul politic.

Despre manipulări, conflicte stradale? Cum reacționau cei prezenți în piață la articolele de presă sau la declarații liderilor politici?

Cu umor și creativitate, „golan” era de fapt inițial cuvântul folosit de Iliescu, golan ncorporat în scandări și poezii. Un cuvânt revendicat și făcut nobil.

Se comentau astfel de articole și/sau mesaje?

Da, foarte mult. Plus erau binevenite mesajele de încurajare și solidaritate de la alte asociații studențești și foruri prodemocratice din lume, din Franța, Anglia și USA.

Care este cea mai puternică amintire (pozitivă/negativă) legată de Piața Universității?

Doina Cornea pozitivă, Mineriada,negativă.

Există o personalitate a acelor momente pe care ați admirat-o, care v-a produs o impresie pozitivă puternică?

Doina Cornea, era liberală și mai ales anti-xenofobă. Lucru important la acea vreme.

Există o personalitate care v-a produs o impresie negativă?

Unii evangheliști.

Despre mineri

Ați fost în piață atunci când au venit minerii?

Da.

Sau ați avut de-a face cu minerii în alt punct al Bucureștiului? Daca da, ne puteți povesti despre întâlnirea cu ei?

Eram în piață, dar m-am refugiat la demisol, la Filologie, de unde ne-am uitat cu durere și mare scârbă și jale cum băteau oamenii pe stradă. Cred că îngenunchiasem de durere eu și colegii de la Filologie.

Cât de multe știați despre mineri înainte de iunie 1990?

Știam că ceruseră lui Ceaușescu condiții mai bune și că, în mare, li s-au dat ce ceruseră, dar pentru un anumit preț (fuseseră infiltrați cu elemente din securitate).

Care este cea mai puternică impresie/imagine legată de mineri care v-a rămas în amintire (inclusiv dintre imaginile distribuite de mass-media)?

Cum mai mulți mineri loveau într-un tânăr, mai ales în cap sau peste umeri, cu „bâtele” o linșare de fapt. Cum minerii mergeau mândri prn oraș, de parcă făcuseră „curățenie”!

Generalități și reflectare istorică

Puteți să ne recomandați și alte persoane cărora să le luăm un interviu asemănător?

 Nu îndrăznesc. Unii preferă să uite.

În câteva propoziții, ce credeți că ar trebui să rămână scris în „istorie” despre Fenomenul Piața Universității?

Zonă liberă de neocomunism.

Care sunt primele trei cuvinte care vă trec prin minte atunci când vă gândiți la acea perioadă?

Democrație & Jos comunismul, Proclamația de la Timișoara. Libertatea cuvântului era „gustată” pe deplin acolo.

Ce impact credeți că au avut acele evenimente asupra societății democratice românești în devenire, din anii următori? 

Minim, fiindcă Iliescu și ai lui au fentat „dialogu”. Cum de-au reușit ? – asta e o întrebare bună adresată nouă.

Credeți că astăzi este bine cunoscută acea perioadă?

Nu e cunoscută, poate că e greu de definit într-o anumită măsură, e greu de explicat spiritul din acea vreme care ne mâna în stradă.

Ce formă credeți că ar trebui să ia prezentarea acelor evenimente? Lucrări scrise, piese de teatru, filme artistice sau documentare?

O culegere cu cele mai bune speech-uri ?

Cum credeți că se va încheia Dosarul „Mineriada”? 

Nu știu, poate nu se va încheia.

Care sunt principalele învățăminte pe care generațiile tinere și cele viitoare le pot lua din cele întâmplate?

Nu cred că am învățat multe despre politică. Nu cred că cetățeanul de rând a reușit să fie important din punct de vedere politic, în ciuda entuziasmului participanților din PU. Ne-am răcorit și noi un pic, însă cred că jocurile mari se făceau în altă parte. Nimeni nu ne-a atras atenția că da, libertatea cuvântului era importantă, dar că nu asta ne va determina să trăim cu demnitate. Ne-am rafinat idealimul, dar nimeni nu s-a oferit să ne facă atenți la vorba aia înțeleaptă, din străbuni: „Follow the money„.

Era mai bine dacă mai mulți dintre noi ajungeam în finanțe, sau în jurnalism investigativ. Mi se pare că în Piață s-a dospit o generație care a putut să dea grai idealurilor de liberalism, dar nu o generație practică când a fost să înlăture piedicile politice pentru o viață mai demnă. Nu cred, de exemplu, că suntem mai „liberi” azi, iar „miliția” este mai sofisticată ca pe timpul lui Iliescu, intimidarea din partea statului a căpătat în ultimii zece ani o infrastructură complicată, încât e imposibil să nu observi cum cetățenii sunt tolerați de propria clasă politică, că sunt „liberi” să zică ce vor, dar li s-a furat și pământul de sub picioare și aerul pe care-l respiră. Li-ber-ta-te!, este doar începutul. Istoric vorbind, Piața a fost ieri. Ce facem mâine, cu realismul căpătat?