Stelian Tănase este unul dintre liderii Pieței Universității 1990. Mărturia sa de astăzi pornește de la Piața din 1990 și analizează principalele momente ale istoriei noastre contemporane. Era zilnic, seara, la Balcon în 1990 și ziua era în redacția săptămânalului „22”. Stelian Tănase stătea „pe telefoane” pentru a convinge personalități marcante ale vieții publice să țină discursuri în Balcon. Să vorbească despre democrație, despre o lume mai bună. „Noi voiam democrație, Puterea politică voia Perestroikă”. O coincidență a făcut ca la Teatrul Național, în plin fenomen al Pieței, Andrei Șerban să facă repetiții pentru Trilogia sa Antică. Lui Stelian Tănase i se pare elocventă comparația. Protestul din Piață era ca o Trilogie Antică. Un îndelung proces de conștiință socială, un major moment de luciditate politică. Finalurile Pieței și al stagiului lui Andrei Șerban au fost similare. Alungare tragică din prim planul vieții politice și culturale a anilor 1990. A urmat beznă politică în România. Piața Universității a fost botezul unei întregi generații. A fost o „ceremonie de trecere”, de îngropare a vechiului regim comunist. A fost „facerea lumii noi”. De aceea pe 20 Mai 1990 Stelian Tănase a plâns. Alegerile parlamentare și de președinte au indicat marele câștigător: Ion Iliescu și partidul FSN. Apoi, tragismul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 i-au arătat viitorul negru care-l așteaptă ca om, ca revoluționar în 1989 la baricada dela Universitate. Stelian Tănase declară că protestul, puterea de a spune NU te face Om. Doar acest NU te face să spui că ești cu adevărat Om.
Vedeți întregul interviu cu Stelian Tănase, realizat de Eugen Istodor, lector la Facultatea de Litere, Universitatea din București.