„În dimineața zilei de 30 mai 1990, la ora 4,45, Primăria capitalei trimite un tractor cu remorcă (41.B.5680), pentru «a face curat» în Golania – Piața Universității. Locuitorii zonei libere de neocomunism își apără teritoriul cu propriile lor trupuri. Tractoristul ezită. Pleacă. Revine la ora 5,00, însoțit de o mașină a Salubrității (36.B.7826), adevărat buldozer. Șoferul privește baricada din dreptul hotelului Intercontinental. Ambalează puternic motorul și ataca violent. Luptătorii fără arme opresc cu piepturile lor «monstrul» cu trup de oțel. Mașina frânează, iar manifestanții, incitați de violența care plana asupra lor, rup din trupul atentatorului masca de la radiator. În fața argumentului uman, tentativa gunoierilor eșuează.
Sunt chemate întăriri, de partea agresorilor. La ora 6,5 apar încă două mașini ale Salubrității și un echipaj al Poliției. Scopul era același – curățenie generala. La ora 6,17 vine însuși primarul capitalei, domul dr. Dan Predescu, în fruntea unei cete de muncitori-gunoieri. A încercat să poarte un dialog cu manifestanții, dar tonul impus «de sus» a dus la revoltă, în urma căreia, domnul primar a fost bruscat discret. La ora 6,25, în dreptul baricadei de lângă Universitate, sosesc alte mașini ale salubrității. Au coborât disciplinați și s-au încolonat. Mulțimea îi privește și își exprimă totala adeziune și simpatie față de organele ordinii publice, prin fluierături și huiduieli din inimă. În cinstea polițiștilor, oamenii au cântat «Noi de-aicea nu plecăm/Nu plecăm acasă/ Până nu vom câștiga/Libertatea noastră!»”.
Sursa: „Viitorul”, 2 iunie 1990, p. 2.
[Vlad Mihăilă]