„Nu sunt de acord cu cei care susțin că haina îl face pe om (sau chiar pe golan), ci poate… ceea ce poartă în poșetă.

Dintr-o poșetă neagră, într-un autobuz 300, la orele amiezii, în 24 mai, o doamnă într-o îngrijită ținută de inspirație Occidenturcia, arborând la decolteu o elegantă broșă de alamă (de inspirație Fondul Plastic) cu inscripția «unisex» GOLAN a scos… pe hârtie: «Propunerea de telegramă către Mr. Bush și Mr. Gorbaciov». Ca și titlul, pun și «propunerea de semnătură» în ghilimele, ele fiind, vai!, trnascris word cu word, mot-à-mot, ad litteram, ș.a.m.d. Deci, semnează «Golanii din Piața Universității – București, România». Vă scutesc de preambulul telegramei (nu prea lung, fiindcă totul costă) și punctez cele trei solicitări adresate «Celor Doi».:

1- Să se acorde sprijin opoziției din România, prea slabă pentru o democrație reală;

2- Să se accelereze trecerea la economia de piață, încheindu-se contracte directe cu întreprinderile, fără intermediul vreunui for tutelar;

3- Să se instaleze mai multe posturi de radio și televiziune particulare pentru a garanta democrația (Doamne, păzește-i pe cei care ar traduce liber «pentru a nemuri Golaniada»)!

Deci, toate simple, clare și concrete. Ce-ar mai fi de comentat aici?

Numai o persoană cârcotașă (ca mine), care n-are acces la înaltele lumini ale (a)politicii poate găsi ceva de spus. Deci:

1- Da, opoziția e slabă, și zău că nu e lucru vesel, fiindcă nu ne-ar fi stricat o (cât de firavă încă) alternativă de guvernare. Dar chiar lipsa de sprijin să fie de vină? Sau poate, tot căutând să se sprijine pe sine, opoziția «a căzut singură în ea» (știți dv. în ce!)?

2- Se numără printre prerogativele d-lor Bush și Gorbaciov și aceea de a încheia contracte cu întreprinderile noastre? Sau poate telegrama măsoară aici tot cu metrul (reminiscent) al «strălucitei» viziuni a unui alt președinte (știți dv. cine!) care considera că are economia, de sus până jos, la «degetul cel mic» al «indicațiilor» despre cine, ce și cum să facă?

3- La punctul 3 am să fac și eu două supra(pro)puneri, pentru extinderea evantaiului din care să alegeți.

Mai întâi, să se stabilească câte un fir telefonic direct între Piața Universității și cei doi președinți invocați în telegramă (cred chiar că acordul lor prealabil nici n-ar fi necesar!), astfel încât luptătorii să-și transmită pe viu, la orice oră din zi sau noapte, doleanțele la Moscova sau la Washington. (Așa s-ar putea ști mai bine, și acolo, cum e democrația reală și în nici un caz originală pe care majoritatea românilor o resping- din orbire, desigur!).

În al doilea rând, întrucât este evident că d-nii Bush și Gorbaciov sunt cei mai în drept să deschidă la București posturi noi de radio și televiziune, dar deocamdată par că nu au timp de asta, cel mai simplu ar fi să transferăm, măcar provizoriu și cu titlu de urgență (ca un fel de stopgap measure, dacă preferați limba engleză) postul de radio «Europa liberă» direct în Piața Universității. Până la noi afaceri…

O.T.

P.S. Mulțumesc pe această cale revoluției că a deconectat reflexele ceaușiste ale oamenilor (ba chiar și ale «golanilor» de a păstra secretul de serviciu. Altfel, ce vă mai scriam?”.

 

Sursa: „Azi”, 27 mai 1990, p. 2.