George Șerban (1954-1998) a fost scriitor, ziarist și om politic, președinte al Societății Timișoara și autor al Proclamației de la Timișoara. În urma protestului din Timișoara din data de 22 februarie 1990, protest izbucnit din cauza celei de a doua veniri a minerilor în București, George Șerban a propus redactarea unei Proclamații a Timișoarei către țară, în care să se sublinieze scopul Revoluției române din decembrie 1989. Textul propus de acesta a fost aprobat de Societatea Timișoara, citit de el pe data de 12 martie 1990 din balconul Piața Victoriei (fostă Operei) din Timișoara și mai apoi adoptat în cadrul mitingului.

Proclamația a început să aibă din ce în ce mai mulți susținători, iar în București și Lugoj au avut loc mitinguri de solidaritate (25 martie 1990). Principalele idei, cât și forma finală a textului îi aparțin lui George Șerban, care a reușit să realizeze o „carte de căpătâi” în care a pledat pentru construirea democrației „fără urme de comunism”. Proclamația poate fi văzută și drept un program revoluționar în care se reafirmă idealurile și scopurile Revoluției. Prin respectivul act, se dorea îndepărtarea comunismului cosmetizat, a „neocomunismului”, și se insista asupra faptului că Revoluția română a fost una anticomunistă, așadar vechea nomenclatură ar trebui să fie înlăturată de la conducerea țării (punctul 8 al Proclamației).

În „Raportul final” al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, atât Proclamația redactată de George Șerban, cât și manifestarea din aprilie-iunie 1990 prin care aceasta era susținută, sunt menționate ca fiind momente reprezentative și constitutive ale Revoluției anticomuniste din România.

George Șerban a susținut și după 1990 idealurile democratice prin activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul Societății Timișoara, la redacția ziarului „Timișoaraˮ, prin mitingurile la care a participat sau prin activitatea de parlamentar.

Surse: [1], [2].

 

[Cristian Dumitrescu]